Ah!

Nervosa pe propria-mi persoană. Nervoasă pe sentimentele mele. Ştiu că nu e bine, ştiu că nu are rost, ştiu că e o nebunie dar totuşi continui. Tresar când te văd pe tine cu ea şi un firicel de ură îţi croieşte drum în sufletul meu… sau poate e gelozie? Dar de ce?

Mă urăsc doar pentru că îmi pasă. Îmi vine să urlu doar din cauza mea. Doar din cază că nici până acum n-am reuşit să mă detaşez.

Şi acum, de ce mama .. lu` mama lu` ăla cu coarne nu pot să vin şi eu acolo? De ce? Vreau să am un motiv mai mult decât bun să mă fac praf. Dar nuuu … că eu nu pot să merg acolo. Ah…. întâmplari prea tâmpite…

Şi .. pe lângă asta mă întreb: Ei nu-i mai face nimeni nimic?:)) Sau acum eu trebuie să fiu „baba cloanţa” şi să te ameninţ … şi tu ca un iubit devotat să o laşi .. evident pentru binele ei! Hai mă dă-o în colo de abureală. Când nu sunt eu nimeni nu are nimic cu nimeni iar viaţa e roz. Când apar eu .. brusc apare vreo una care are ceva cu mine şi totul se face negru. Mda.. am înţeles în concluzie eu trebuie să dispar. Surprizăăă .. n-am chef:)!

La naiba cu mine… la naiba cu toate!