Mi-e dooooooor!!!

Ştiu, destul de multe posturi aberante, aparent fără sens. Şi cu toate astea cred că o să mai urmeze şi altele. Am un amalgam de stări şi cam toate se situează de partea „răului”. Nepăsare, durere, supărare, ură, dor, dezamăgire, neîncredere, toate duc o luptă parte`n parte cu iubirea pentru tine. De fapt, sufletul meu e un câmp de bătălii. Şi a naibii să fiu că iubirea reuşeşte să le bată pe fiecare în parte. Nu ştiu cum dar iese învingătoare. 😐 Şi atunci apar amintirile ca nişte fantasme şi dansează în jurul meu şi al iubirii care începe să să-şi fi dorit să nu se fi născut în veci!

Mi-e dor. Nici nu poţi să-ţi închipui cât de dor îmi e să te strâng în braţe şi să te ţin acolo strâns. Îmi e dor de senzaţia pielii mele atunci când mă jucam în părul tău. Îmi e dor de privirea aia fericită, doritoare dar.. chinuită :)). Cât îmi plăcea să mă joc. Acum .. nu mai am nici jucării nici partener de joacă. Mi-e dor şă-ţi simt buzele moi pe ale mele. Mi-e dor să-mi spui că mâinile noastre se potrivesc perfect. Mi-e dor de hanoracul tău. Mi-e dor de fiecare gest. Mi-e dor de parfumul tău. Mi-e dor de clipele în care stâteam lângă tine. Mi-e dor de tot. Mai vreau, poţi să înţelegi? Acum, mi-e dor de tot ce nu mai am şi nu o să mai am vre`o dată. Acum te vreau pe tine! Vreau vara şi soarele înapoi. Nu-mi palce frigul, îl urăsc. Nu are cine să mă încălzească. Nu vreau să mai plouă. Mă dăprimă mai rău. E un ciclu al naturii şi asta mă scoate din sărite. Nu o să mai am nici vara şi nici pe tine. Dar poate din fericire.. vara, soarele o să revină cândva.