Nimic nu e ceea ce pare a fi iar frumosul e doar la suprafață, în interior fiind îmbibat cu urâtul tragic al realității. Să mă uit la un el care să-mi zâmbească… ce poți să vrei mai mult de atât?… Dar firea umană e proastă și curioasă… zgârmă adânc în căutare de adevăruri dureroase și cretine…
Am cam tot ce aș vrea să am și totuși….
Am crezut… în mine, în el, în cuvinte…. în necunoștință de cauză. Am un fel de dar primit încă de când am început să studiez oamenii … Darul meu mă ajută să-i descopăr pe cei îndurerați și nemernici. De ce atâtea lucruri de bine și frumoase.. pentru nimic? De ce atâtea învârteli în imagini magice în spatele cărora se ascunde durerea, de ce atâtea cadre desemnate rai când ele de fapt ascund flăcări care ard? Întrebări … cărora nu am cum să le aflu răspunsul pentru ca sunt înghesuite în mintea lui și așa neclară.
Ce drept am eu să-i cer socoteală..? Sunt un.. nimeni. Un nimeni prost care crede fără să cerceteze… un nimeni care o perioadă a uitat de durere … un nimeni care s-a crezut important… Un nimeni care și-a luat-o încă o dată.
Și atunci… de ce să crezi în oameni? De ce să ai speranțe? De ce să-ți închipui? De ce să continui? De ce să încerci să transformi distracția în speranțe? Nu merită…
Uitasem oarecum dar mi-am amintit .. de ce schimbam oamenii din viața mea… de ce treceam de la unul al altul… de ce scăpam repede, înainte să apuc să-mi aduc aminte ochii și parfumul lui.. Uite d’asta! Pentru că nimeni nu merită și punct. :-j. Pentru că obișnuința doare.
Acum zâmbim ca și cum nimic nu s-a întâmplat și urmăm un plan strategic cu titlul de “fără planuri… lăsăm lucrurile să curgă de la sine”. Închid ochii și trec prin viață fără să vreau să vad ceva.
Cu toate astea: CARPE DIEM!
zizinica
funnkysmile
Dragul meu Zizinica,
stii si eu credeam la fel pana acum ceva zile cand l-am vazut cu ea … nu mai era omul pe care il iubeam, caruia i-as fi dat si viata la nevoie … era un simplu om, un chip de lut macinat de durere si tristete caci oamenii care il cunosc stiu ce simte de la o simpla privire … m-a durut teribil sa ii vad suferinta dar nu e a mea ci este a lui caci el a ales aceasta cale … de ce nu e suferinta mea? poate te intrebi … eu m-am indragostit de un chip senin, luminos care zambea din toate celulele, care emana caldura si iubire, si uneori acea puritate diabolica pe care eu am adorat-o si recunosc ca inca ma atrage asta la un barbat – acea puritate demonica … era intruna din culorile pe care eu le ador la el movul turbat cum ii zic eu … ii pune chipul in evidenta acea mica flacara violet
) … L-am vazut azi din nou cu ea in masina dar deja m-am obisnuit sa neg ce simt pentru el si sa tratez cu indiferenta mai ales ca eu m-am indragostit de un barbat – am crezut eu … care stie ce face, care stie ce vrea, care stie sa lupte pentru ceea ce vrea, care nu face lucruri categorice care ranesc ceea ce a unit odata, am crezut ca stie ce simte dar a dat bir cu fugiti ca cel mai mare las datorita nesigurantei ce il caracterizeaza … in loc sa troneze carpe diem si sa dea curs la ceea ce simtea a ales varianta de a se furisa in bratele unei femei de care s-a atasat, pentru care nu simte nimic si pe care o poate lasa in orice moment … lasitate tipic masculina.
si eu ce pot sa fac te intreb eu? sa astept am zis … ok astept cu dusuri si lacrimi … in singuratate … dar ce astept? … cate trenuri sa pierd eu doar pentru ca astept ca un anumit tren sa poposeasca la mine? … e corect oare ca el sa aibe in bratele cui sa se furiseze, sa se adaposteasca cand are nevoie sa fie alintat si iubit si eu nu? … si sincer iti zic eu pot sa zambesc pentru ca viata mea ar fi putut fi un zambet si cu siguranta asa va fi dar nu stiu daca acel zambet ii va mai apartine
prostitutie verbala sau scrisa nu mai am de gand sa fac … Clau nu se mai umileste pentru un barbat indiferent cat de mult la iubit sau il iubeste … nu voi mai spune cum zice cantecul … trei cuvinte viata intreaga doua puncte imi esti drag
… voi uita aceste cuvinte din vocabular si voi lasa pe altii sa le spuna … prin venele mele curg lacrimi de iubire … am crezut si cred in el … nu ma intreba de ce ca nu stiu raspunsul …. cred in el cu toata durerea oferita si de el si de mine lui … poate merita, poate nu … nu stiu … stiu doar un lucru … l-am mintit sa vada si el ce am simtit eu … ma intreb cum a percutat? … a meritat tot pentru simplu fapt ca nu a crezut in mine si pentru faptul ca m-a mintit … am facut dusuri reci cand am aflat adevarul datorita modalitatii in care am aflat ca sincer nu m-ar fi durut asa de tare daca nu imi zicea ca nu ma crede … in fine au fost s-au dus caci am luat taurul de coarne si nu mai aveau cum sa-mi scrie ce face sau sa imi dea poze cu el … in aceea perioada nu ai idee de cate ori a sangerat inima mea … dar a trecut
atunci cand iubesti si esti iubit … nu trebuie sa te simti un nimeni pentru simplu motiv ca iubirea voastra reprezinta totul si ai tot dreptul sa o pretinzi si sa o ceri … asa ca nimeni nu exista in dragoste … cel putin din punctul meu de vedere … in iubire trebuie sa urci trepte, sa faci pasi si daca nu ti se raspunde la fel (cazul meu) sa te retragi sa il lasi ca ochii celui care il iubesti sa fie fericiti chiar daca asta nu e alaturi de tine … va ramane incertitudinea, durerea dar nu va fi doar din partea ta ci si din partea celui care poate a pierdut datorita inactiunii sale sansa unei mari iubiri
de ce să crezi în oameni? …
pentru ca si tu esti om si merita sa crezi in oameni, pentru ca speranta moare ultima, pentru ca e frumos sa iubesti si sa fi iubit … pentru un infinit de motive d
De ce să ai speranțe? De ce să-ți închipui? De ce să continui? De ce să încerci să transformi distracția în speranțe? … Merita sa incerci tot pentru ca daca nu incerci treci prin viata mult prea usor fara sa gusti din fructul oprit, din gustul pasiuni, fara sa incerci sa gasesti iubirea adevarata …. si sincer e dreptul si obligatia ta ca om sa o faci
http://www.versuri.ro/versuri/mdmdm_proconsul+nu+e+nevoie+sa+spui.html
Cand pasarea zboara din mana ta, las-o si prinde alta.