Știu că e puțin timp dar simt nevoia să analizez situația din toate unghiurile și când am
impresia că am terminat apare ceva neprevăzut care nici prin gând nu-mi trecea. Nu știu de ce fac asta dar așa sunt eu.
Poate e bine că încerc să mă schimb. Dar poate nu am ales bine pentru cine să o fac. Poate că e bine să eliberez unele persoane din jurul meu. Dar poate nu am ales bine pentru cine să renunț la acele persoane.
Ciudat… Ciudățenie














Asa e, dar la ce noroc am eu… o sa-mi distruga traista:)))… De fapt asa se intampla mereu tii garda sus si e bine.. si cand incerci sa lasi de la tine si sa speri spre putin mai bine iti iei una de nu te vezi. Am renuntat de mult sa mai fiu optimista… Dar toate, separat, au un echilibru… doar ca nu stiu pusi impreuna intre noi va continua sa fie un echilibru, armonie sau… 8-| o sa traim si o sa vedem, cineva stie ce trebuie sa se intample…
Cat despre marea mea iubire, cel pentru care as fi fost capabila sa mut muntii din loc si cel pe care l-am stresat si sufocat cu iubirea mea fara din pacate sa-i si demonstrez ca ceea ce i-am declarat e adevarat … am decis sa-i redau libertatea de a respira linistit in voie fara stres si fara sufocare … asta am facut-o acum doua zile … si crede-ma ca ma doboara dorinta de a-i spune ca il iubesc, de a-l strange in brate, de a-l mangaia, de a-l rasfata … dar nu pot sa-i mai distrug viata caci daca nu crede in ce simt nu am cum sa-l oblig sa creada … chiar nu am … asa ca voi privi din exterior cum isi construieste viata cu toate ca ma doare enorm si ii doresc din inima sa fie sanatos, fericit si iubit.
Cat de greu imi e … de doua nopti abia pot sa inchid ochii si sa dorm … si cand dorm il visez si ma trezesc iar plangand … imi e dor de el ca prieten, de sprijinul lui, de rasfatul lui, de mult prea multe caci era unic prin felul in care ma facea si ma face sa ma simt cand sunt cu el sau doar cand ma gandesc la el … mhm il iubesc dar poate cine stie intr-o viata viitoare voi avea sansa de a-i fi alaturi … in viata asta nu voi avea niciodata aceasta sansa caci nu are incredere in mine, in tot ceea ce i am zis … nu ma iubeste si poate nu m-a iubit niciodata … a fost totul doar in mintea mea … suspin, oftez nu am ce face si daca as avea nu stiu ce
Stii am gresit … nu am avut si nici nu am curajul sa-l sun sa-i spun macar ca imi e dor de el … faptic nu am facut mai nimic doar am scris declaratii nimic mai mult … dar nu te gandi ca nu imi doresc caci imi doresc sa-l vad, sa-l aud, sa-l simt, sa fiu cu el … oricum ar fi s-a sfarsit cu siguranta din vina mea caci nu am curajul sa demonstrez ce simt, ca l-am stresat si sufocat … si poate si din cauza faptului ca si el mi-a demonstrat prin indiferenta ca nu ma iubeste desi ochii lui intotdeauna cand m-au privit au zis altceva sau poate era doar in mintea mea … nu stiu si nu voi stii niciodata
that`s all folks!
Un sfarsit frumos … Regasirea de sine calea spre fericire!