Probabil i-am facut pe toti cei din jurul meu fericiti prin chestia asta. Pe el, pe ea… chiar daca poate nu are nici o idee, pe ei…., pe multi altii.. deci in concluzie pe toti. Nu disper pentru ca nu am de ce, e vorba de prea mult orgoliu la mijloc. Nu am cum sa zic ca e perfect asa.. dar e acceptabil. Poate m-ar fi deranjat daca as fi stat si l-as fi privit ca pe un ideal, ca pe un tot care sa ma completeze dar n-am facut asta, din contra, el era … the devil.
Nu am prea multe cuvinte … doar.. : end of story!:)
Si aceiasi veche idee…. schimb pe schimb, nu te aseza in genunchi in fata celui care ti-ar da cu piciorul, trateaza-l in exact acelasi mod si zambeste pentru ca , repet, un zambet doare mai rau ca o lacrima.
zizinica
funnkysmile
Frumos!
un sfarsit nu e tocmai frumos..
sau poate e. nu stiu:)). pana la urma un sfarsit e un sfarsit… pentru mine in final cred ca e unul bun..
Am vrut sa zic…scrii frumos! Orice sfarsit marcheaza un inceput. Inceputul vine cu o noua speranta, cu dorinta de a merge mai departe.
Multumesc, ma face sa ma simt bine. Eeee… nu mereu un sfarsit te face sa te gandesti la un inceput si la o noua speranta… ci mai degraba realizezi ca ai pierdut ceva..
Intotdeauna mai vine ceva dupa un sfarsit!
I-am scris si eu la un moment dat fix cam acelasi lucru lui Sufletel: un zambet doare mai rau ca o lacrima! … dar nu se refera la relatia mea cu el caci atunci cand iubesti chiar daca inima ta e inundata in lacrimi vei fi intotdeauna fericit/a daca cel/a pe care il/o iubesti zambeste natural, din tot sufletul … iar zambetul lui e comoara pentru mine, fericirea lui e si fericirea mea. Ofera-i iubire chiar daca te trateaza cu indiferenta pornind de la celebrul citat “Iubeste si vei fi iubit”. Iubirea neconditionata s-ar putea sa ti-o/l aduca inapoi … e speranta cu care eu una traiesc. Am facut o gramada de tampenii ca sa-l uit. Si pentru ce? Am ajuns sa-l iubesc din ce in ce mai mult si sa realizez ca fac rau barbatilor cu care ieseam in speranta ca il uit (caci ei s-au atasat de mine si continua sa ma caute dar cu ce folos cand eu il iubesc tot pe el). Am spus o gramada de lucruri care dor si ma dureau si l-au durut si il dor caci nu puteau ramane nespuse. Probabil astept in van, zadar ca el sa faca ceva, cu toate ca stie ca mizeaza pe iubirea si prietenia mea neconditionata. La un moment dat ai spus “Respectă, învață, iubește, dovedește!” e fix traducerea a ceea ce am afirmat mai devreme din punctul meu de vedere “Iubeste si vei fi iubit!” … Ca persoane ne maturizam invatand din greseli si incercam sa nu le mai comitem ulterior sau eu cel putin incerc caci il iubesc si nu vreau sa il mai ranesc cu nici un cuvant caci dupa ce l-ai rostit nu mai ai cum sa-l retragi si sa-l iei inapoi si ajunge sa te raneasca pe tine mai rau caci nu faci altceva decat sa-l/o indepartezi si mai mult de tine. Nu e normal sa tratam cu indiferenta sau cu nepasare persoanele pe care le iubim si respectam, dar e firesc daca le vrem alaturi sa le tratam cu iubire pura, sincera si neconditionata ca ei sa deschida ochii si sa vada ce simt cu adevarat, sa aiba incredere in noi si in iubirea ce le-o purtam. In concluzie, dragi mei iubiti si veti fi iubiti! Da, Sufletel, inca te iubesc si te voi iubi mereu, te voi sprijini in orice decizie pe care o iei, te voi ajuta si la bine si la rau indiferent de natura relatiilor dintre noi.
Nu mereu daca iubesti .. esti si iubit. Invatam din greseli, traim invatand din greseli…. traim gresind. E normal sa tratam cu indiferenta persoanele pe care le iubim atat timp cat ele ne fac rau, cat nu ne sustin, cat ne indeparteaza de ei, atat timp cat nu ne iubesc…
De multe ori, de cele mai multe ori sunt vorbe care trebuiesc spuse chiar daca dor enorm si dupa ce le spui te gandesti ca poate nu era chiar nevoie…. Ba da, era.
Bun dar ce facem in situatia in care sa zicem un el oarecare … realizeaza ca o iubeste abia dupa ce a ranit-o mult si o iubeste asa de mult incat o indeparteaza prin indiferenta crezand in sinea lui ca asa e bine pt ea caci el o va rani datorita temperamentului sau probabil mereu???? … E normal sa apara replici acide dupa ce a fost de cateva ori ranita … iar el in loc sa aline da bir cu fugitii … si raneste si mai rau caci o lasa intr-o obscuritate totala si intr-un haos de sentimente determinand-o sa actioneze intr-un mod ciudat practic ranindu-se singura, mintindu-se ca poate uita daca iese cu x si y … nu e normal ca atunci cand iubim sa fugim sau sa stam indiferenti ci trebuie sa intregim iubirea intr-un tot monumental … Mi se rupe inima cand stiu ca Sufletel tine mai mult decat un amic sau frate la mine. Pur si simplu ma iubeste si il iubesc dar nimeni nu face nimic … Sau ma rog eu ii scriu de cele mai multe ori ca il iubesc … i am reprosat chestii si asta l-a departat de mine … dar i le am reprosat pt ca eram geloasa ca altcineva primea mai multa atentie decat mine. Doamne il iubesc asta e cert! Dar ce pot sa fac caci sunt prea naiva si incepatoare si m am speriat?
Ce ai scris la inceput ma carcterizeza pe mine. E un om pe care il iubesc dar il tin la distanta pentru ca … desi sunt contrazisa la chestia asta, am un caracter infect. Mi-a spus ca nimeni nu poate sa-i provoace atata durere si atatia nervi ca mine dar in acelasi timp nu exista cineva pe lumea asta care sa-l faca mai fericit si sa-i aline mai bine durerea. Nu stiu sa explic, asa sunt eu. Consider ca am momente de nebunie acuta in care-l ranesc prea mult. Si ma simt prea josnica atunci cand il vad cum ma priveste, atunci cand il vad suparat din cauza mea… si suntem doar prieteni. Dar stiind ce as putea sa fac avand o relatie… ma sperie….
Situatia e clar ciudata:)
Eu ma cunosc … nu i as face nimic din ce i am facut acum … caci acum i am facut pt ignore, pt cuvinte si gesturi pe care vedeam ca vrea sa le faca si nu le facea … si ma dureau din ce in ce mai mult … desi simteam ca vrea cu mine nici macar nu a clipit sa zica cd l am invitat la munte … decat a suspinat si a zis nu … era cu cealalta … si cred ca o prefera chiar daca iubeste pe altcineva … la mine nu a fost asa deschis … niciodata la genu asta “Mi-a spus ca nimeni nu poate sa-i provoace atata durere si atatia nervi ca mine dar in acelasi timp nu exista cineva pe lumea asta care sa-l faca mai fericit si sa-i aline mai bine durerea.” … prima parte a zis-o dar intrun alt mod si sincer partea a doua m ar fi linistit si m ar fi determinat sa astept linistita sa termine ca la carte relatia cu cealalta. M a lasat in incertitudine si in lacrimi. Acum nu mai am lacrimi dar am zambetul. Pentru el as trece prin foc, vant, apa doar ca sa-i fie bine. Pentru el o sa-mi calc orgoliul in picioare caci iubirea e mult prea mare. As fi vrut sa aibe curajul sa ma sune … sa ma invite la un film … la ceva orice atata timp cat suntem impreuna … dar nu o face caci vrea sa arate cat de nepasator e … Ii iubesc indiferenta si il iubesc mai mult decat orice pe lumea asta si sincer m-as darui total daca ar face un pas … ma dedic sa l fac fericit si o voi face chiar daca ar fi sa vars un occean de lacrimi … Te iubesc, Sufletel!
Se vede ca il iubesti. Dar uneori iubirea sufoca. Sufoca pe cine nu iubeste la fel sau pe cine nu e pregatit sa fie iubit. Am avut multe mesaje la care am simtit ca uit sa respir, care m-au impresionat … mult, foarte mult. Din partea unui baiat sa auzi niste declaratii in genul… gasesc in tine ceva mai frumos decat paradisul… e ceva. Dar asta sunt momente. Poate tocmai de asta nu vreau sa stau cu el. Frica…
Din punctul meu de vedere tu ai incercat deja prea multe….
Frica de ce? De a fi iubit si de a iubi? Lol vreau sa simt si eu frica asta!!! Nu am simtit niciodata iubirea decat acum … Nu am incercat sa l las sa construiasca relatia noastra cum isi dorea incet, treptat … si am sufocat si am stresat si stres caci nu am avut certitudinea ca ma iubeste.
Frica de a nu dezamagi iar. Frica de a nu face rau. Frica de a nu-si face rau. Plus ca am momente dese inc are vreau doar distractie.
Suntem oameni si nu avem rabdare. Incercam sa facem totul sa fie perfect intr-o secunda. Incercam sa rezolvam probleme intr-o clipa… dar unele probleme nu se rezolva imediat. Incercam sa construim un tot uniform, complet, sclipitor cat mai repede.. si asa ajungem sa sufocam. Am facut si eu asta… crezand ca o sa fie bine. Nu, nu a fost…. poate uneori putina distanta si indiferenta nu strica nimanui…
Dupa mama, Sufletel a devenit cel caruia i am permis sa ma cunoasca … Stii eu m-am mutat unde stau in 2006 … nu am prieteni si e singurul meu prieten adevarat … prieten care ma trateaza cand am nevoie de el cu indiferenta in dorinta de a-l uita … dar nu intelege un aspect si anume faptul ca inima mea o data ce e data cuiva … aceluia ramane … nu mai ma ascund dupa degete sau escapade caci nu are sens … poate Sfantul Duh era mai bun … poate ma ajuta cumva … in fine doar timpul ii va demonstra si va alerga dupa mine sa ma gaseasca … dar ce va face cand nu v a mai gasi nimic? … stii mai e un aspect … daca nu -i sufoci iar nu e bine caci zic ca nu iti pasa … oricum ar fi timpul decide dar si timpul limiteaza … ceva ce ar fi putut dura mai mult se scurteaza brusc … sunt constienta ca il stresez si il pun pe fuga … dar imi e dor de el si plang si stiu ca in momentul asta poate ca e in bratele alteia ca aceea fiinta este norocoasa atingerilor si alintarilor lui … cred ca nu am avut zi de la Dumnezeu din noiembrie 2010 sa nu plang … am plans si in bratele celor cu care ieseam si ei nu stiau ce am si i am rugat sa nu ceara explicatii … au fost doi … altii doi au mai incercat dar nu le am dat nici o sansa caci unu era insurat si unu nu era pt mine … dar ma doare caci stiu ca nu as sufoca si stresa ci ne am bucura amandoi de rasfat, mangaieri si alintari … de iubire
I-am zis zilele astea ca am iesit cu o gramada … m-am transformat intr-o parasuta in fata lui ca sa vad daca crede … in fine in 5 luni am avut doua relatii si in rest iesit de curtoazie … doar sa ne cunoastem, sa vorbim … nu vreau sa ma gandesc ce crede … dar am facut-o intr-o ambitie prosteasca de a-i demonstra ca pot sa … dar stii ca in pat pot sa fi cu o persoana dar in acelasi timp sa fi cu doua si sa nu poti sa faci nimic caci o vezi chiar si mental pe cea pe care o iubesti cel mai mult. Cam asta am patit eu … si la astea mai adaugam trezit din somn in toiul noptii plangand. … Cam asta e cu mine, si cu toate astea imi iubesc si imi voi iubi Sufletelul.
Si din cele doua relatii doar una a fost o relatie de eliberat hormonii, sexuala … e acelasi barbat cu care ies din octombrie 2010 … dar iesit la intervale de doua – trei luni … oricum ar fi la sfarsitul lunii mai cand ne-am vazut ultima data in treacat la o cafea m-a intrebat ce vreau de ziua mea … i-am raspuns ca nimic – am tot ce vreau sau poate doar un anume trandafiras (eu gandindu-ma la cel pe care il iubesc caci in zodiacul floral el e trandafir si eu orhidee
asta ca paranteza) … si el a stat si s-a gandit si a zis “si inele ai multe dar poate o sa ai unul anume … a doua zi mi-a scris si m-a intrebat daca vreau sa vin in WE sa-i cunosc parintii caci se pare ca le-a povestit de mine” … in fine am dat bir cu fugitii … in WE am plecat cu ai mei la munte si nu mai am de gand sa ma vad cu el … sunt o scarba stiu … l-am ranit dar nu-l iubesc si nu am de gand sa fac vreun pas gresit pana nu simt ca traiesc si pana nu intalnesc iubirea la care visez … cea in care ambii parteneri se regasesc, cea in care ambii ofera si primesc iubire, rasfat, alintare, mangaiere etc.
Cat despre marea mea iubire, cel pentru care as fi fost capabila sa mut muntii din loc si cel pe care l-am stresat si sufocat cu iubirea mea fara din pacate sa-i si demonstrez ca ceea ce i-am declarat e adevarat … am decis sa-i redau libertatea de a respira linistit in voie fara stres si fara sufocare … asta am facut-o acum doua zile … si crede-ma ca ma doboara dorinta de a-i spune ca il iubesc, de a-l strange in brate, de a-l mangaia, de a-l rasfata … dar nu pot sa-i mai distrug viata caci daca nu crede in ce simt nu am cum sa-l oblig sa creada … chiar nu am … asa ca voi privi din exterior cum isi construieste viata cu toate ca ma doare enorm si ii doresc din inima sa fie sanatos, fericit si iubit.
Cat de greu imi e … de doua nopti abia pot sa inchid ochii si sa dorm … si cand dorm il visez si ma trezesc iar plangand … imi e dor de el ca prieten, de sprijinul lui, de rasfatul lui, de mult prea multe caci era unic prin felul in care ma facea si ma face sa ma simt cand sunt cu el sau doar cand ma gandesc la el … mhm il iubesc dar poate cine stie intr-o viata viitoare voi avea sansa de a-i fi alaturi … in viata asta nu voi avea niciodata aceasta sansa caci nu are incredere in mine, in tot ceea ce i am zis … nu ma iubeste si poate nu m-a iubit niciodata … a fost totul doar in mintea mea … suspin, oftez nu am ce face si daca as avea nu stiu ce
Stii am gresit … nu am avut si nici nu am curajul sa-l sun sa-i spun macar ca imi e dor de el … faptic nu am facut mai nimic doar am scris declaratii nimic mai mult … dar nu te gandi ca nu imi doresc caci imi doresc sa-l vad, sa-l aud, sa-l simt, sa fiu cu el … oricum ar fi s-a sfarsit cu siguranta din vina mea caci nu am curajul sa demonstrez ce simt, ca l-am stresat si sufocat … si poate si din cauza faptului ca si el mi-a demonstrat prin indiferenta ca nu ma iubeste desi ochii lui intotdeauna cand m-au privit au zis altceva sau poate era doar in mintea mea … nu stiu si nu voi stii niciodata
that`s all folks!
Nu te mai invinovati. Nu e mereu vina ta sau nu in totalitate, nu poti sa oferi tot si sa primesti indiferenta, suntem oameni si ne doare. Iubirea e cel mai divin sentiment dar si cel mai afurisit si distrugator. Pentru ca de multe ori nu e reciproca si atunci taie in carne vie. Uneori nu mai ai ce sa faci, nu poti sa obligi pe cineva si nu poti sa incerci la nesfarsit..