Ciudat

Sunt lucruri pe care nu o să le înţelegeţi.

M-am adaptat unui grad de nepăsare şi indifernţă. Şi e chiar un grad ridicat. M-am modelat pentru o lumea rece şi mi-a ieşit. Era perfect. de fiecare dată când se întâmplă ceva îmi iau masca de indifernţă şi mi-o aşez pe suflet spunand ca aşa trebuie să fie. E un joc în care nu ştiu ce pion sun dar ştiu că regulile sunt drastice. Cu toată adaptarea mea am realizat că există ceva mai presus decât tot ce am întâlnit până acum: el.

Deşi seamănă cu mine e mult mai îmbârligător şi mai necruţător. Şi totuşi de ce nu poţi să deschizi gura să zici: nu mai vreau şi punct. O să mi se pară ciudat, o să mă enervez dar măcar nu faci faze de toată jena care să demonstreze că tu nu mai vrei. Până aici totul e logic în capul meu. Şi am simţit invide când am văzut relaţia ta publică. Am luat foc, am respirat şi o întrebare era neclară: daca totuşi e vorba de mine?

Nu se leagă. Ai cele mai cretine reacţii. Eşti în stare ca o grămadă de timp să dispari iar după să aduci luna de pe cer ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Mă faci să ajung în punctul în care declar nepăsare şi la scurt timp tu apari cu gesturi, acţiuni, fapte care mă fac să mă răzgândesc. Eşti ciudat… eşti ca mine.

M-am adaptat la o viaţă rece în care am adoptat o atitudine distantă … dar nu eram pregătită pentru o viaţă de gheaţă cu o atitudine glacială.