Confuzie. Stări schimbătoare mai ceva ca vremea anul ăsta. Fericire acută, durere surdă. Nuuu, nu durere, orgoliu nesatisfăcut. Când cineva se joacă cu mine distrug tot în cale. Și ce mi-a greșit și ce nu.
Nu admit să fiu mințită. Nu accept să mi se spună ceva și să nu se respecte acel lucru. În realitatea care se desfășoară în doi se dezvăluie un rai inconfundabil. În secunda în care fiecare pășește în direcția lui se dezlănțuie o anarhie… pentru mine.
Am o ambiție prostească și vreau să-l văd că vine la mine. Doar că el denotă o independență năucitoare care îmi stârnește mai mult dorința de a-l captura. Și așa mă lupt cu 2 entități din mine. Una care îmi zice să stau pe capul lui și să-i spun că e un dobitoc de fiecare dată când greșește iar alta care pur și simplu mă îndeamnă să am exact aceiași atitudine de nepăsare și detașare. Și cu cât treci prin mai multe cu atât îți e mai ușor să rabzi și să te comporți într-un anume fel. Am mici ezitări care au făcut ca din când în când să-i mai dau un mesaj. Am ajuns la concluzia că e bine să combin cele două chestii deși nu o să fac decât să-l resping. Până la urmă să-mi expun punctul de vedere și ce nu-mi convine e mai important decât să mă stresez când el nu dă importanță. Când o să-și amintească că există o individă pe lume care întâmplător e prietena lui o să-i explic că își amintește cam rar. Azi am realizat că balanța nu înclină în favoarea mea așa că oricât de mult aș vrea să continui și să fie frumos nu ține doar de mine și în concluzie: Vrei libertate, ia-o pe toată…. ia-o pe aia care mă exclude, vrei nesimțire… du-te la ea, vrei rugăminți .. m-ai cunoscut prea târziu, vrei trup… du-te în club, vrei reacții … o să primești reacții de nepăsare și distanță, vrei întrebări… o să ai răspunsuri nebunești, vrei călătorii… învață să le primești, vrei să nu ai responsabilități… nu mă ține în brațe, nu ma săruta, … vrei o relație acceptabilă? Nu-mi da drumu…
zizinica
funnkysmile
Ma regasesc in ceea ce zici si cu siguranta eu una nu stiu ce sa fac … Ne facem rau singuri intrucat nu suntem capabili sa spunem ce simtim, sa recunoastem ca intradevar iubim si ajungem sa mintim … pe noi insine, pe el sau ea … si merita oare ca prostia care ne domina in acest caz sa biruie? Durerea ne-o provocam singuri voluntar sau involuntar caci noi insine am creat si lasat sentimentele sa ne mistuie! Nu avem curajul sa spunem “Te iubesc si nu mi am dat seama si sincer imi pare rau!” Ce pare atat de greu e totusi in realitate extrem de simplu si in final dulce pentru toate lumea banuiesc … Da, il iubesc! si daca maine ar face acest gest … maine ar fi cu mine pentru totdeauna caci iubirea da forta si curaj celui care o poseda si deci celui prin venele caruia aceasta hoinareste asteptand sa-si gaseasca locul. Nu regret ca ma doare! Nu regret ca m-a mintit si ne-am mintit desi amandoi stiam cand minte celalalt! Regret doar ca nu ne-a dat o sansa! Te iubesc, Sufletel!
sincer, imi pare rau ca sunt persoane care se regasesc in ceea ce scriu eu. Dar pana la urma e in firea umana ca fiecare dintre noi la un moment dat sa simtim ceva de genul asta. Cu diferente mai mici sau mai mari. Iar m-am enervat pentru ca m-am calmat, de fapt pentru ca el m-a calmat. Nu poti sa scoti cu forta cuvintele din gura unor oameni. Fiecare are un stil unic de a intelege viata si iubirea. Recunosc sincer ca nu am inteles doarte multe despre tine si cel pe care il iubesti dar nici nu cred ca e treaba mea sa stiu prea multe. In orice caz, el ar trebui sa isi dea seama cand pierde ceva si ce ar trebui sa schimbe ca sa nu se intample asta. Nu te contrazic cand spui ca te iubeste dar de ce esti atat de sigura in conditiile in care el nu o spune.. si se lasa ametit de alte chestii….
Foarte frumos, nu regreta nimic din ce ai facut si ce ai ales pentru ca in momentul ala din trecut ce ai ales ti-a facut placere si a fost tot ce ti-ai dorit sau ce ai vrut.