Uite cum e. Te enervezi, vrei sa ai un sac de box al tău pe care sa-l nimicești, să-l faci ferfeniță din fiecare lovitură încărcată cu negativism. Nu suport să nu fiu eu acolo, să nu fiu eu în prim.plan, să nu apar eu în fiecare firicel de gând. Iar el, e de o indiferență arzătoare. E bine să nu te controleze cineva din 5 în 5 minute dar să te lase altcineva de capul tău … e prea mult. Nu-mi permit să cer tot pentru că nu sunt în stare să ofer tot, dar vreau cea mai mare parte.
Şi da, când te hotărăști că mai are o săptămână şă-şi revizuiască comportamentul vezi o poza pe care ce-i drept ai mai văzuto. Dar până acum o priveai abstract ca pe orice altă poză până ai înțeles că e o coincidență brută şi intenționată. 2 lei nu reprezintă ceva abstract. 2 lei urlând nu reprezintă sub nici o formă ceva de neînțeles. Zâmbeşti ca o idioată până realizezi că … nu ai de ce. E manipulare!
Lipsă parşivă de sentimente şi încercarea de modelare a unui suflet aparent moale. Da bby, îl vezi tu nerenovat, pentru că aşa e. Dar că să ajungă aşa cum e acum nu ai nici cea mai vagă idee prin câte a trecut.
Merită să-ţi dedic mii de posturi, pentru că mă calmez. Nu meriţi mai mult decât nişte rânduri pe o foaie, pe care nu o să le citeşti, nu o să le cunoşti, nu o să le recunoşti.
Ambiţie şi egoism. “Nepăsarea ta o face să creadă că simte” şi simt. Simt mai multe decât aş vrea dar e normal. Nu poţi să accepţi unele chestii la nesfîrşit.
Şi da, poza spune tot…
zizinica
funnkysmile
In viata unii oamenii au avut totul, dar nu au stiut sa profite (iubirea i-a speriat) si au pierdut. Eu una am oferit mii de sanse unui om care ar fi meritat sa imi stea alaturi pana cand acel barbat si-a pus o masca devenind practic un necunoscut. Sincer din dorinta de a-l uita am facut o gramada de prostioare dar acum e timpul sa ma asez la casa mea, sa imi fac o familie alaturi de unul dintre barbatii care zilnic nu a incetat sa imi spuna ca ma iubeste si sa spere ca pana la urma voi ceda … si am cedat … poate nu il voi iubi ca pe Sufletel dar il voi respecta si voi incerca sa tin mai mult decat o prietena la el … sper sa reusesc … dar cum speranta ramane caci cutia Pandorei e inca inchisa continui sa sper ca poate el e iubirea cea care mi-a fost harazita si sa-i doresc din toata inima acelui Sufletel sa invete sa deschida ochii si inima cand trebuie ca acelasi tren nu il mai prinde (desi inca mai are mici sanse … mai exact 5 zile … dar nu il vad in stare sa recunoasca ce simte cu adevarat in astea 5 zile pentru ca el tot timpul m-a crezut de-neatins sau ca eu nu am dreptul la iubirea celui pe care-l iubesc sau Dumnezeu stie). Pacat de el si pacat de mine ca am acceptat sa imi faca rau lasandu-l sa-mi sufoce viata fara a oferi nici macar o gura de aer… C`est la vie! … Oricum ar fi si in momentul in care voi pasi in noua viata il voi iubi si il voi iubi mereu caci e criptat in inima mea si intotdeauna va avea un loc special in ea.
Btw nu l-as vrea ca pe sac de box … ci l-as fi vrut sa imi fie alaturi la bine si la rau si sa stiu ca ma iubeste in felul lui … sa simt ca ma iubeste si nu ca isi bate joc … in fine printr-un joc absurd caruia i-am pus punct duminica caci m-am saturat de obsesia lui de a stii ce se intampla cu mine in conditiile in care el nu e in stare sa imi spuna ce simte cu adevarat … s-a eschivat de n ori cand l-am intrebat dar ochii il tradau …. in fine … acum va dispare tot ce am cladit amandoi … si Doamne aveam multe puncte comune! Pacat … dar zambesc si trec mai departe spunandu-mi ca nu sunt facuta pentru asta … iubirea nu e pentru mine! niciodata nu a fost!
ciudat e faptul ca ma regasesc in multe din spusele tale. eu sincer chiar vroiam un sac de box, la propriu, pentru ca dand in ceva ma mai calmez, ma eliberez de furie desi revine repede. Poate e mai bine sa renunti. Din cate inteleg ai incercat.. dar uneori.. de cele mai multe ori, de fapt, nu tine de o singura persoana si asa se distrug multe….
Desi eu nu stiu sa fac asta… o sa o spun: capul sus…
Deci el isi doreste libertate … iar din punctul lui de vedere eu eram o Maica Tereza … eu u vroiam sa ii ingradesc libertatea ci sa ne-o gasim impreuna … Sunt o visatoare si o idealista … dar in martie cand si-a pus masca devenind practic un alt om sub influenta alteia (o femeie pe care o va cunoaste din pacate pt el mult prea tarziu caci e foarte motivata …. sa nu zic altfel … face pe naiva si pe nestiutoarea si in spate distruge prin fapte ca de exemplu: trimite e-mail-ri unora ca mine cu fotografi de-ale lui, imi da raportul cu ce face si unde se duce … si toate astea m-au scarbit … caci asa am descoperit minciunele) m-am aruncat in bratele oricarui barbat care-mi placea … da ai dreptate depinde de amandoi … Imi e nespus de greu sa fac pasu urmator caci imi iubesc Sufletelul … si numai de asta imi greu ci si datorita faptului ca pot sa distrug un om, respectiv viata celui care si-a pus toata iubirea si speranta in mine … nu stiu daca pot … simt ca nu ar trebui sa fac pasul … dar tot asa simt ca daca nu il fac, ma pierd definitiv intr-un labirint al iubirii din care nu o sa mai pot iesi niciodata. Stii pana la varsta de 28 de ani am realizat ca nu am iubit pe nimeni … bine am mai avut un iubit care a murit la varsta de 18 ani care imi era prieten, iubit, frate, coleg … dar cunoscundu-l pe Sufletel, am realizat ca acea iubire din trecut era una platonica. Am eu dreptul oare sa distrug o viata care nu-mi apartine? Am eu dreptul sa-mi suprim propriile sentimente si sa uit ceva ce imi dadea aripi si puterea sa reusesc in tot ceea ce faceam caci iubirea ma motiva? Ce viata o sa am fara o iubire reciproca caci chimia in timp dispare?
Dar oare cineva are voie sa-ti distruga tie viata? Si da, chimia in timp dispare… dar o iubire reciproca nu doare, nu cere libertate, dupa cum ai spus, libertatea se gaseste impreuna. Poate nu am cel mai mare drept sa vorbesc, am simtit multe si probabil o sa mai simt. Si eu am iubit si am chinuit oameni care ma iubesc nespus. Am ajuns sa cred ca fara iubirea lor nu as fi om, nu as fi eu si nu as putea sa mai traiesc. Am iubit mult pana am ajuns sa vreau sa nu mai simt nimic. Sa pot sa ma comport ca toti cei pe care i-am iubit… desi nu e cea mai fericita alegere. Acum am o chestie care e la inceput pe care nu stiu daca vreau sa o cresc, pe care nu stiu daca are rost sa o cresc. Ma tine cumva in suspans si asta nu suport, e un EL cu o minte bine lucrata, cu multe ocolisuri si subtilitati care uneori imi da fiori. Am momente in care nu ma gandesc la nimci pentru ca atunci cand incepi sa analizezi mai mult un lucru isi pierde farmecul. Dar deschizand doar putin ochii vad masti si teatru mult. Am inceput un roman si am deviat de la subiect.
Din pacate lumea e parsiva. Si nu ai cum sa lupti si pentru tine si pentru el ca sa pastrezi o iubire. Daca singur nu intelege sa spuna, sa exprime… Am mai avut un post in care intream ceva de genul stai cu cel pe care il iubesti sau cu cel care te iubeste. Pentru fiecare din noi e bine sa fim iubiti dar de multe ori vrem sa fim noi cei care avem sentimentul suprem de iubire…. Dar poate uneori e bine sa invata sa dam drumu… oamenilor, lucrurilor de care suntem legati.
Crede-ma ca nu i-as da drumul niciodata caci stiu ca ma iubeste … oricum ca si sentiment e usor sa zici ca uiti dar in final nu uiti niciodata. Avem varsta si sincer la 30 de ani ma gandesc ce fac dupa ce imbatranesc si constat ca nu am incetat sa-l iubesc? Si nu as fi nici primul si nici ultimul caz! Cred ca nu o sa pot sa fac practic ce face el … sa uit dand navala in viata altora jucandu-ma pactic cu sentimentele si viata lor … nu am dreptul asta … Dumnezeu ne-a creat din iubire si deci menirea mea e sa ofer si sa primesc iubire neconditionata si pura … si cred ca si el isi doreste asta … am incredere in el, in sufletul lui de a reveni la sentimente pe care merita sa le primeasca si sa le ofere! Il iubesc din toata inima dar nu o sa-i mai zic niciodata si o sa veghez sa fie fericit alaturi de femeia pe care o iubeste sau o va iubi chiar daca acea femeie nu sunt eu conform calculelor facute de el! Voi fi mereu prietena, sora si colega! Voi fi acolo langa el cand va avea nevoie de mine! Oricum nu voi lua decizii pripite … nu trebuie sa le iau indiferent daca raman singura in final … voi cauta iubirea ca sa pot primi si darui in acelasi timp! O seara frumoasa!
PS: Nepasarea uneori amplifica sentimentul de iubire sau il transforma in ura sau intro liniste monumentala care distruge puritatea scopului nostru in viata “iubirea primita si daruita”. Puterea iubirii e mare dar trebuie sa invatam sa o lasam sa intre in viata noastra ca sa o putem primi.
Nepasarea e cea mai buna arma cand vrei sa lovesti pe cineva:|. E greu sa gasesti iubirea pura .. e greu sa gasesti o persoana care sa te iubeasca si pe care sa o iubesti neconditionat. Mai ales cand o gandire ca a mea nu te lasa sa crezi ca ar putea sa existe. M-am pierdut in prea multe dureri ca sa mai cred. Nu mai vreau sa cred pentru ca am ajuns la concluzia ca pentru mine nu exista iubire reciproca si egala. E doar parerea mea …