Și cu toate astea ei nu merită o idioată ca mine. Sunt prea puțin pentru ce ar trebui să primească și să iubească ei. Mă refer la cele mai importante persoane din viața mea pentru care fără să ezit mi-aș da viața ca să le fie mai bine. Cei care mă iubesc enorm și pe care îi iubesc fără vreo ezitare.
Sunt de părere că ar merita să primească infinitul, să aibă întreg universul și în toată nebunia asta eu reprezint doar un moment. De ce nu e lumea asta corectă? De ce s-au ales cu o lepră ca mine? De ce … cineva care îi dezamăgește cu fiecare pas făcut înainte sau înapoi?…
Sunt unul dintre oamenii care chiar dacă va călca drept va fi un pas strâmb. Dintre toți oamenii pe care i-am întâlnit, în fața lor, da, mă simt o dramă. Pentru că asta sunt și pentru că dacă ar afla asta probabil primul cabinet medical va fi al meu. Dar ăsta e adevărul. Din interiorul meu se văd toate astea, din exteriorul meu se văd aceleași lucruri.
Înainte de a dezamăgi pe altcineva m-am dezamăgit pe mine. Am ajuns să fiu scârbită de propria-mi persoană. Prea multe greșeli, prea puține realizări, prea multe dezamăgiri. Dacă ar fi vorba doar despre mine probabil acum ați pune un buchet de flori pe o movilă de pământ. Dar nu sunt singură în ecuația asta care dă cu minus așa că …economisiți niște bani.
Ultimele 2 săptămâni au fost un pur chin, următoarele 4 or să fie un adevărat iad. M-am pierdut în teatrul creeat de mine. M-am rătăcit în tot ce se învârte în jurul meu.
Nu a înțeles nimeni … când mă omoară nervii, de ce se întâmplă asta. Pentru că e ușor să scuipi fără să realizezi. E simplu să arunci fără să te uiți ce arunci. Pe bune, nimic din ce fac nu e bine. Orice ar fi. Pot să dau cu piciorul într-o piatră și e o greșeală monumentală, pot să mut ceva și din nou am greșit. Deci… e vina mea…
Vreau o comă indusă.
zizinica
funnkysmile
