Da, stare de bine. Sunt fericită. Nu ştiu cât o să dureze, probabil nu mult, dar acum e momentul care am crezut că nu o să mai vină. 
Uneori mă gândesc că e prea bine şi îmi e frică de ce va urma. Nu ştiu să joc cărţile. Nu cred că am făcut ceva să merit toată atenţia şi bucuria asta. Mi-am lăsat sentimentele undeva şi am trăit fără ele… mi-a plăcut şi îmi place. E o chestie interesantă să mai renunţi din când în când.
Mă bucur că cel puţin în ultima perioadă nu am avut timpul necesar pentru a mă gândi la mine şi la ale mele. Au fost atât de multe una după alta, una peste alta, încât nu am avut cum să îmi creez prea multe impresii despre o întâmplare. Chestia asta m-a făcut şi ea fericită chiar dacă multe din cele întâmplate au fost de rău. Mi-au trecut multe lucruri prin cap, tot felul de prostii. Îmi place o viaţă alertă deşi probabil pe termen muuult mai lung aş obosi … Acum sunt încântată şi fascinată, sunt ocupată cu multe şi ăsta e un lucru minunat. Viaţa e complicată, nu înţelegi mereu cum ce şi de ce. Aş vrea să mulţumesc cuiva pentru momentele astea ale mele. Aş vrea în principiu să le mulţumesc lor şi privind la soare sau la lună să îi mulţumesc unei persoane importante, în care cred: lui, cel mai minunat om.
Vă las cu o melodie care… poate însemna ceva pentru fiecare:
zizinica
funnkysmile
