Obişnuinţa

Macro, micro molecule de idei. Se rătăcesc de obicei gândurile mele şi mă întrebam de ce m-am transformat. Poate din frică, durere …

O să te plictisești. Orice om e făcut să se sature la un moment dat de ce are. Până acum tu nu ai avut tot ce ai vrut, au existat limite vechi pe care acum le-ai trecut dar momentan există limite noi. În ritmul ăsta o să se termine limitele mai curând sau mai târziu. Şi atunci? Da, o să fie ca într-un basm cu prinți și cu prințese, la început. Apoi o să se sfârșească așa cum orice început are un final. Poate dramatizez dar atâta timp cât eu sunt concepută să mă plictisesc, nu pot să mă aștept de la vreo ființă umană şi nu pot să o cred când îmi va spune că ea nu se plictisește, nu de mine. E până la urmă un cerc vicios… tu, eu, el, eu, el, ea, noi.. )