Am în faţă o pagină albă şi nici o idee despre cum ar trebui să încep. Nu contează, mănânc ciocolată la greu.. 
) .. şi sper că o să zic ce am de zis în postul ăsta.
Nu ştiu, pur şi simplu cred că ceva s-a schimbat. Culmea, de data asta am crezut că am reuşit şi de fapt încă am impresia că am reuşit să fac în aşa fel încât să fiu eu. Da, asta sunt eu. Ştiu, nu mă cunoşteai aşa:).Cu toate astea e viaţa ta şi ai dreptul să tratezi pe oricine după cum consideri că merită, sau după cum poţi.
Am multe de zis. Nu vreau să uit niciodată zâmbetul tău în momentul ăla, privirea pierdută în fericire, sclipirea din ochii tăi care îmi urla: “eşti întruchiparea omului nebun”, tremurul de abţinere, mâna care a încercat într-o secundă să-ţi ascundă ochii ca să nu văd ce deja văzusem, zâmbetul nedumerit şi… tot.
Uneori îmi pare rău că sunt aşa. Dar în alte momente sunt fericită, sunt aşa cum vreau. Din păcate eu aştept de la mulţi oameni ceva ce eu nu sunt în stare să ofer. Nu am să spun la ce mă refer deşi am spus multe prostii pe blogul ăsta.
Ce e într-un fel îngrijorător e faptul că eu nu aş renunţa la ei acum, pentru nimeni. Şi mă uit la tipi care îmi plac dar nu mă văd lângă ei. Nu mă mai văd de o perioadă relativ lungă lângă nimeni.
Mă opresc aici cu poveştile de luni seara.
Vă doresc să aveţi parte de lucrurile pe care eu le-am renegat.
zizinica
funnkysmile
