Iraţională

Uneori mă întreb de ce nu pot să fiu un om normal. Alteori îmi place mai mult decât orice faptul că sunt diferită. Am în anumite momente un orgoliu care nu poate fi comparat nici măcar cu Batman:)). Am anumite momente în care renunţ şi mă dau bătută înainte de a începe lupta. Consider că uneori nu are rost să încep ceva… sunt multe lucruri în care eu nu cred, de fapt marea majoritate…

Nu ştiu dacă se poate obişnui cineva cu părerile şi oscilaţiile mele de temperament. Recunosc, sunt dificilă. Sunt ciudată şi enervantă chiar şi pentru cei care mă iubesc şi mă cunosc de ani buni. Cu toate astea iubesc şi urăsc în acelaşi timp faptul că uneori pot să renunţ foarte uşor… sunt în stare să renunţ până şi la propria mea viaţă.De ce? Nu ştiu.. sau nu am chef să detaliez acum.

Cu toate astea acum nu am ce să fac. Mă enervază că îmi e dor. Mă roade pe dinăuntru, sincer. Îmi aduc aminte toate chestiile alea şi nu pot să mă abţin să nu închid ochii şi să visez. Îmi adun ideile şi dorinţele şi speranţele şi le ascund. NU contează.

“Nu am de ce să nu o fac”. Tu chiar crezi că toate lucrurile pe lumea asta le fac pentru mine? Pentru binele meu? Din cntră.. nu există prea multe lucruri pe care să le fac pentru mine… Mereu fac ceva pentru… pentru alţii.

Trecem peste asta.. Ştiam că nu o să uit, ştiam că nu o să urăsc.. ştiam că nu sunt un om normal şi raţional… [[Doar in genunchi )]]