Viaţa mea e non-comercială.
Da, mă simt bine. Poate că e o mare minciună, poate că.. nu ştiu. Poate că multe, poate că nimic.
Mi s-a zbârlit pielea pe mine şi vreau să râd, vreau să mă distrez şi vreau să plâng. Mereu am fost de părere că roata se întoarce singură, nu e nevoie să o întoarcem noi.
Şi atunci mă întreb: Roata s-a întors?.. Mi-e greu să gândesc dar văd vag un motiv pentru chestia asta. Recunoaşterea în schimb mi se pare, pentru tine, ascunsă. Adică există ceva ascuns în ea. De ce mi-ai da satisfacţie?.. Nu contează…
Ah .. am atâtea cuvinte înşiruite în runde de nimicuri.
“Ma bad (My bad)” pentru cei care nu ştiu, ador vorba asta. Până acum ceva vreme îmi aducea aminte de momente frumoase, de oameni ok, de .. tot ce ar putea să mă facă să zâmbesc. Acum, am încă un motiv pentru care să o ador şi pentru care să o ţin ca pe o piatră preţioasă. Nu ştiu de ce, dar parcă de fiecare dată îşi exercită magia asupra mea. Ştiu, vorbesc de o replică, dar .. nu e una obişnuită, nu pentru mine.
Ei toţi sunt de părere că niciodată nu e prea târziu. Voi aveţi aceiaşi părere? Pentru că eu nu cred asta. Consider că în anumite momente chiar e prea târziu să faci ceva. Pentru că aşa cumrecunoşteau nişte versuri “Toate trec, asa se spune/Dar nimic nu trece, fara sa lase urme..”
Nu`s fericită. Nu în sensul ăla. Fericirea nu există. Nu sunt nici măcar mândră. Cred că sunt doar mirată.
“Atunci când ai plecat nu ai privit în urmă să vezi ce gol ai lăsat”… Îţi vei aminti? Nu cred. Aparent da… Poate că mi-aş dori şi înăuntru să-ţi aduci aminte.. Dar până la urmă singura soartă pe care o decidem este a noastră.
“Nu uita că tu ai ales să te-ndepărtezi, ţi-am zis că dacă faci asta nu o să mă mai vezi…”
Pentru încheiere.. e simplu. Un alt scurt , răvăşitor, trecător, nedefinit episod. Nu mă laud. Nu sunt fericită. Nu cred. Nu sper. Nu … mulţi de nu.
zizinica
funnkysmile
multa confuzie ,exact ca la teava impodobita cu multe indicatoare de directii si sensuri .fericire permanenta nu exista.starile de fericire sunt monente din viata unui om.”poate ca mi-as dori si inauntru sa-ti aduci aminte”explica ce-ai vrut sa zici,Zizisor.
Zizisor.. hm.. suna interesant:)).
Ce vroiam sa spun. ei bine… ma referam la acea persoana, la acel el care daca imi va spune ca isi aduce aminte de ceva din ce a fost, ca ii e dor.. am senzatia ca o va spune doar pentru ca are un plan in cap si pentru ca vrea sa obtina ceva… nu pentru ca o simte cu adevarat “inauntrul lui”. Am fost cat de cat explicita acum?
Eu am impresia ca esti cam negativista, iar aceste ”am impresia; am senzatia; dar daca…?” sunt un fel de boala de a despica firul in patru. Poate nu exista dorinte sau planuri ascunse, tu vei pierde mereu esenta la ceea ce te inconjoara si iti vei da masteratul in a fi nefericita! Si mie imi place sa rememorez amintirile placute din viata mea, dar asta nu inseamna ca trebuie sa imi raportez viitorul la aceste amintiri… Fiecare clipa va avea propriul sau trecut, asa ca, de ce sa nu incercam sa creeam alte amintiri frumoase ??
)
Aveau cei de la 3SE o melodie…”Amintirile ma chinuiesc…”
Da, stiu, sunt foarte negativista. Iar aceasta despicare a friului in patru imi e caracteristica, avand tot felul de lepre pe langa mine. In general traiesc momentul, ce scriu aici sunt doar diminetile in care ma trezesc din momente si realizez ca sunt doar…. momente:)). Sunt incoerenta.
Imi plac comentariile tale si iti multumesc >:D<