“Stiu ca vrei sa-mi dai iubirea ta,
Ma faci sa râd, eu nu stiu ce sa fac cu ea.”
Chiar nu ştiu. Eu nu ştiu ce să fac cu un suflet nici măcar în momentul în care ştiu că l-am vrut mai mult decât orice pe lumea asta. E ca şi cum aş vrea să primesc o biluţă de aur dintr-o mare de pietre preţioase. Eu vreau una dintre ele şi deobicei o am dar nu aşa cum vreau eu. În scurtele sau rarele momente în care îmi primesc biluţa de aur mă pierd. Ea devine întreg universul meu dar eu nu ştiu să conduc un univers. Eu nu ştiu să-mi conduc nici măcar viaţa mea. Sau de fapt.. nu ştiam…
Şi în condiţiile astea cum să mă descurc eu cu un suflet venit de cine ştie unde care vrea să mi se dedice? 
)
Nu. Ăsta e momentul în care se pune punct. De câte ori e nevoie
zizinica
funnkysmile
