Răzvrătire

Sunt doar un copil, la dracu. Am nevoie de jucării, am nevoie de afecţiune în fiecare secundă a existenţei mele pe timp de noapte sau pe timp de zi. Am uitat să-mi gresc sufletul (greşeală fatală) fiind prea ocupată să-mi îmbunătăţesc jalnica imagine despre viaţă.

Firul de simţiri ce zace înăuntrul meu e firav, neprotejat, doritor, impulsiv, simplu, copilăros, exploziv şi într-o comă indusă. Nu mi-am făcut timp până acum ceva vreme să-l învăt ce e duritatea şi cu ce se halaşte ea. Într-un final am reuşit să-i îndop cu greu nişte idei cretine pe care le ura dar cu care s-a drogat şi care îi plac. Odată cu el am fost şi eu sedată cu legile cretine ale vieţii.

Cei pe care i-am studiat involuntar, da voi, ar trebui să fiţi mândri de machiavelica voastră creaţie fără drepturi de autor.

Fiecare a contribuit la asta, cărămidă cu cărămidă. Şi poate unii v-aţi oprit la un moment dat, prea târziu. De ce? Pentru că resturile au rămas acolo … Aţi făcut poate fără să vreţi stive şi stive de materiale până când eu ( mintea întunecată până acum încă plină de speranţe  ) m-am apucat să pun osul la treabă.

Tu, mai mult decât oricine mi-ai zis să nu o fac că nu e bine şi oricum nu o să reuşesc. Poate ţi-am dat dreptate la partea cu nu  e bine şi poate pentru satisfacţia ta temporară ţi-am dat dreptate şi la ce spuneai cum să nu o să reuşesc… Ei bine.. priveşte neputincios din scaunul de spectacol şi aşteaptă continuarea. Te asigur că va veni.

Nimeni nu trebuie să înţeleagă la ce mă refer. Şi dacă prin absurd veţi înţelege ce vreau să spun e ok pentru că nu mă cunoaşteţi.

Am avansat în grad .. poate nivelul 3?! .. Ştiu.. până la 10 mai e cale lungă dar nu e asta nici cea mai mică problemă.

Un lucru e cert: Ajunsă acolo, s-a terminat.