Alea sunt doar nişte vechi momente cufundate în aerul amintirilor nesigure. S-au schimbat câteva lucruri de atunci. Recunosc, aş fi fost în continuare hotărâtă şă-ţi mai acord o mică şi timidă şansă. Nu te-am urât pentru nenumăratele lovituri pe care mi le-ai dat pentru că până la urmă ai fost unul dintre cei care mi-a arătat că speranţele nu există, că iubirea e doar în capul meu, că în momentele de singurătate trăimi prin amintiri, că cel mai important lucru pe lumea asat e să simţi. Iar dacă ai unica şansă de a iubi şi de a fi iubit prţuieşte-o mai mult decât orice, trăieşte momentele alea cel mai intens din viaţa ta iar atunci când totul se termină fi recunoscător chiar dacă eşti gol pe dinăuntru.
Cu toate că prin durere cruntă am primit câteva lecţii eram dispusă să… las totul aşa. Să te bag printre prietenii mei. NU! Îmi pare rău dar mi-ai demonstrat că ai uitat cine a fost lângă tine în cele mai jalnice momente şi în cele mai frumoase. Ai şter amintirile legate de cine te-a strâns în braţe, cine te iubea şi cine era dispus să-şi rişte viaţa pentru a-ţi salva ţie pielea.
Ai uitat astea aşa că nu te aştepta acum să ai totul pe tavă ca în vremurile bune.













