Sclipiri îmbibate în dorinţă şi ură. Urăsc când nu pot să descifrez, urăsc să citesc ură. Dorinţă şi scârbă. Nu înţeleg şi probabil nu o să înţeleg niciodată.
E gol. Aici şi probabil şi acolo. Se contopesc în rugina amintirilor durerea şi plăcerea, nepăsarea şi dorinţa. Se aruncă haotic priviri misterioase ce prind viaţă în aer. Se sting până la destinaţie şi pălesc în lumina sictirului dispărând din jur dar rămânând tatuate într-o pagină arsă a unei minţi bolnave. O intensitate a săgeţi ce o simţi rătăcindu-se în nimic. Ce nu ai înţeles? E gol, e vid, e un nimic perfid ascuns în mine ce şterge urmele unei plăceri şi distruge orice speranţă de iubire.
Mimez. Îţi pasă? Zâmbesc pierdută-n ultimele gânduri de copil. Învăţ să uit, să las în spate tot ce-mi aprţine, de la suflet până la ultima privire de bine.
Eu, sunt vinovată în tot ce mă-nconjoară. Am crezut sau mai mult am sperat …
Se întăresc într-o eternitate de secunde idei nesigure ce uită logica firii umane. Nu’s eu, dar ce contează? Tu, eşti bine privind în jur la oamenii ascunşi în văgăuni, făcând scamatorii profesioniste cum că.. e bine. Eu, sunt doar un amator cu măşti neretuşate ce prinde din zbor detaliile costumelor marilor maeştrii. Se va schimba şi n-o să se înţeleagă…
Preferi să vezi un teatru de păpuşi, să stai în scaun să prievşti. Te-ai întrebat vreodată câtă muncă se depunde în spatele scenei ca totul să fie perfect? De fapt.. tu ai propriul tău teatru… şi cu toate astea accepţi faţada prost lucrată a unei măşti din ceară albă, nu dai doi bani, nu-ţi pasă.
Scântei pierdute-n univers în timp iraţional. Nimicuri infime ce-ţi trec departe de lucruri importante, ce le-ai zdrobit din clipa în care au îndrăznit să se ivească .. te reprezintă un stil de genul ăsta. Dar pentru mine, lucrurile simple, aparent fleacuri sunt cele importante.
Nimic.
“This time, This place
Misused, Mistakes
Too long, Too late”
zizinica
funnkysmile
