Da, am facăut fix o lună . Nu ştiu neapărat dacă sunt mândră de mine. Dar ideea e că.. e bine.
O lună de fericire tristă.. şi de tristeţe fericită. Fiecare cu bucata ei din sufletul meu. Poate e mai bine sau poate nu. Mie-mi convine. Diferenţa e că acum durerea o simt mai acut şi nu reuşesc să o învălui aşa cum făceam atunci.
Ce pot să zic. Zâmbesc… nu uit, îmi pare rău, vreau o schimbare, aştept, îmi doresc, neg, înjur, opresc râsete, stau şi adun zile şi luni…
O lună
.. e bine.













