) Plictisită să caut. Plictisită să încerc.
Dacă eu nu dau un telefon .. pai nu s-ar deranja, nu şi-ar găsi timp din încurcata lor viaţă să stea la discuţii .. cu un pitic. Şi îţi dai seamă că fiecare zi ce trece e la fel. Singură, aş pleca dar parcă uneori e mai frumos cu ei. Partea urâtă e că ei nu ar pleca cu mine pentru că la rândul lor au alţi “ei”. Nu mai contează. Zâmbim.
Uneori mi-ar plăcea să plec, să dispar o perioadă şi să mă întorc în ziua în care au uitat că am existat vreodată. Dar mi-e frică .. mi-e că nici nu apuc bine să mă întorc cu spatele. )… toţi o să îmi sară în cap. E uşor să uiţi o persoană care ştii că e în viaţă dar a preferat să uiţi de ea. E uşor să nu-ţi mai aduci aminte multe lucruri…
“Pun în balanţă tot
Şi realizez că pot
Să uit tot
Ca şi cum n-aş fi existat deloc”
“Şi cazi, şi cazi…
Nu poţi trăi mereu aţa,
Şi cazi, şi cazi…
Ca şi cum nimic n-ar mai conta”
“Am încercat, am acuzat fară să ştiu cine-i de vină
Şi caut disperat un drum fără tipar, fara rutină
Aş vrea ca totul să se-ndrepte, să fie iar ca la-nceput
De fapt nici eu nu ştiu ce vreau căci am uitat ce-a fost demult..”
“N-o să ma vezi plângând, doar spumegând retras de lume…”
N-am gânduri sinucigaşe:)) .. doar viaţa are.
zizinica
funnkysmile
cred că greutăţile te fac uneori să gândeşti aşa, dar depărtarea de oameni te face de cele mai multe ori aşa! nu atât problemele te doboară, cât indiferenţa. ei, nu mă apuc eu să-ţi spun ţie acum filosofia singurătăţii, dar vreau să-ţi fac o invitaţie… lasă viaţa să-şi urmeze cursul; gândul la moarte e o cursă… hai că am fost chiar simpatică, am făcut joc de cuvinte cu feminin şi neutru, cu neutru şi feminin. dacă de asta-ţi ardea, nu ştiu, dar asta e ieşit.
spor-t.
Ai dreptate, indefernţa e mai chinuitoare decât unele probleme în sine.
Viaţa oricum îşi urmează cursul, cred… Poate uneori îi mai arătăm noi încotro să meargă.. Gândul la moarte… da, e o cursă.. sau o provocare.
Oricum, mulţumesc >:D<