Coincidenţe

Chiar nu ştiu ce să fac. Îmi vine să bâzâi rău de tot dar în acelaşi timp am un râs de care îmi era dor.

Are nevoie de mine. Cineva are nevoie de mine şi pe lângă asta îmi spune, mă roagă să-l ajut. Nu credeam că asta poate să mă facă să mă simt atât de… bine. Atât de îngrozitor de bine.  Aveam nevoie de cineva care chiar dacă e la celălalt capăt al firului să  simt că îmi zâmbeşte şi că se bucură că mă aude. Nu că o face doar din rutină sau pentru că sun eu şi e politicos. Nu, are nevoie de mine, are aceiaşi nevoie pe care o am eu de el.

Îl iubesc. E unul dintre puţinele persoane la care pot să zic că ţin cu adevărat. Nu contează distanţa, nu contează nimic. Atâta timp cât mă vrea lângă el voi fi acolo necondiţionat. Clar.

Uneori eşti victimă dacă spui “te iubesc”, mai ales dacă spui primul asta. E o greşleală fatală să-ţi recunoşti sentimentele în faţa unui leu flămând. Dar dacă ai cea mai mică idee … uneori poţi să ştergi cu buretele măcar pentru un timp problemele.. sau singurătatea pe care o simte. Când e nevoie să spui “Eşti bun” sau.. “Băi, ţin la tine” … să o spui fără să te gândeşti de 2 ori. Doar ai grijă cui o să spui….

Lacrimile sunt de durere, zâmbetul de fericire. Prea multe într-un corp atât de mic.

Şi să nu uităm că ne leagă ceva. Coincidenţele nu încetează să mă uimească… e un joc al … întâmplărilor care într-un mod sadic începe să îmi placă.

Trăieşte-ţi viaţa cum vrei tu, nu cum vor ei!