Se vede clar că deşi e ceaţă în mintea şi sufletul meu mi-am mai revenit. Probabil nu o să dureze mult dar… m-am apucat să recitesc câte ceva şi m-am cutremurat.
Mă schimb de la o săptămână la alta, de la o clipire, la alta. E greu, e incitant, e dureros. Nu prea ştiu acum exact cine sunt dar până la urmă nu mă interesează. Dacă cineva vrea să afle.. mă găsesşte în acelaşi loc la aceiaşi oră.
Oricum în ultimele 2-3 zile e mult mai bine. Deşi ceva tot mă chinuie încerc să ignor. Şi o să-mi iasă o perioadă.. după care o să-i dau atenţie din nou .. şi iar o să mă enervez şi o să zic te ignorrrr! Răsfoiam în imaginaţie vara trecută … durerea… autodistrugerea şi am concluzionat: da, am fost rău, am fost foarte rău! Am un stil tâmpit de a înţelege şi de a acţiona, dar până la umră e stilul meu 
).
În concluzie sunt rău dar mai bine.
Nu uitaţi deviza: Zâmbeşte mereu pentru că un zâmbet doare mai mult ca o lacrimă!
zizinica
funnkysmile
