Şi încă una .. ciudată. Ştiam că în momentul în care o să deschid gura să zic chiar şi fără exemplul concret nu o să mai pot să ţin în frâu nimic din ce am ţinut până acum. Greu cu stăpânirea asta de sine şi cu ambiţia.. dar o să o fac cumva cumva şi pe asta.
Ziua revederilor. Ziua amintirilor scoase de la naftalină.
Partea demonică din mine azi a fost mulţumită. A dominat cealaltă parte care în ultimul timp o acaparase total, a călcat-o în picioare pe cea logică şi s-a eliberat. De ceva vreme fusese bine ţinută în lanţuri…. cuvintele mele au eliberat-o. Nu e nevoie să înţelegeţi.
O singură privire în ochii lui.. vara aia.. durerea .. amintirea… distracţia…
Şi apoi o ceaţă densă … fără să vreau, fără să mă gândesc am întors ochii instinctiv în colo. Nu a fost nevoie să ridic privirea şi să-i privesc faţa. Aş recunoaşte oriunde în lume corpul, pantalonii, mirosul… fiecare muşchi. Dar nu contează.. am trecut fără să îmi mai pot controla vreo zbatere de muschi… E până la urmă .. o pagina arsă de soare dintr-un roman lung.
Şi… mai sunt.. azi a fost ziua în care i-am lăsat să mă distrugă. De fapt nu… astea’s prostii. Asta a fost ziua în care m-am distrus.. singură .. prin propriile-mi cuvinte. Ştiam… chiar ştiam.. dar ai vrut neapărat să ştii şi tu…
Nu cred… că va continua, nu vreau… să te mai chinui, nu ştiu… dacă glumesc, nu înţeleg… de ce, nu pot… să uit… Şi totuşi .. cred, vreau, ştiu, înţeleg, pot… să mă mint că nimic nu e real. Că o să ascund tot până va dispărea.
E o harababură totală, viaţa mea, gândurile mele… şi nu în ultimul rând sufletul meu. Inima şi creierul nu fac bine conexiunile şi deci iar ma bag în nişte prostii mai mari ca mine. La strea în care sunt.. mă gândesc chiar să … ah.. ce nebunie… nuuu, nu e bine.. dar ce le pasă? Până la urmă aici.. fac mai mult rău tutuoro decât bine. Şi ei şi lui şi lui şi … poate cam atât. Restul sunt doar pionii răsturnaţi. Cum spuneam… îmi doresc un superman… dar superman nu există. Îmi doresc o magie care… oricum magia nu există!
Nimic din ce îmi doresc din ce m-ar putea face fericită nu există. Şi atunci de ce să nu ma distrez cu minte lui bolnavă? De ce să nu ma îmbolnăvesc şi eu? … Ce nebunie de cuvinte. El.. e maleficul suprem.. n-ar trebui nici măcar să mă gândesc cu jumătate de fir de gând la asta. Şi totuşi … nu mai vreau aşa. Poate e o.. cale de scăpare. Să schimb aerul, persoanele.. tot.
E logic, sau poate nu. Cum spuneam partea demonică e la conducere. Mereu îi chinui, mereu îi facă să le pară rău de ceva.. nu e bine. Mi-e silă de mine în momentele alea. Îi calc în picioare involuntar.
Sunt eu… sunt ei .. Sunt nimic.. ei sunt ceva.
zizinica
funnkysmile
